LEGIUNEA

Născut la Buşteni, la 10 Octombrie 1910. Tatăl Ion era cărăuș, iar mama Maria casnică.
Ocupaţie – muncitor industrial (conducător calandru) Fabrica de hârtie Bușteni. 
Studii – 3 clase industriale.
În 1937 a urmat în Italia un curs de iniţiere în alpinism (împreună cu Niculae Baticu), organizat de Clubul Alpin Italian (CAI), la Valbruna.
La 21 August 1938 la premiera Extremei vestice din Peretele Gălbenelelor, îl salvează pe Sorin Tulea de la cădere.
A fost condamnat în 1939 la 4 ani închisoare de Tribunalul Militar București pentru activitate legionară. A fost condamnat în Iunie 1948 la 7 ani închisoare pentru uneltire.

Climbromania.org

Vezi și: C. Conteș – Manuscris (1942)

C. Conteș în Hornul Mare al Țapului, 1938
foto Sorin Tulea, sursa foto Cristian Gal

Ion Trandafir

.

La 22 septembrie 1935 a fost parcursă, pentru prima oară în întregime în istoria muntelui, Creasta Picăturii din munții Bucegi, de către Ion Trandafir și Niculae Baticu.

Tatonări ale zonei au existat încă din toamna anului 1932, Nicu Comănescu fiind protagonistul acestora. Reușește să atingă vârful Picătura la 29 august 1934, în compania lui Ion Șincan și Bubi Schelfer. “Peisajul este tot ce poate înfăţişa clinul răsăritean al Bucegilor mai impresionant. La ansamblul ce-l desfăşoară asupra firelor finale ale Văii Seci, a Văii Albe şi asupra Gălbinărilor Coştilei, se adaugă minunata înfăţişare a Buştenilor ce pare o miniatură azvîrlită în fundul văii, la 1000 metri sub noi.”

Un capitol insuficient explorat din istoria contemporană?

Rezistența anticomunistă în România postbelică a fost unul dintre cele mai curajoase și dramatice capitole din lupta pentru libertate. Deși regimul comunist român s’a instaurat în mod oficial în 1947, multe grupuri de opoziție au refuzat să accepte schimbările impuse de sovietici prin partidul comunist, alegând calea rezistenței armate. De-a lungul anilor, diverse mișcări au încercat să combată regimul, de la grupuri organizate la inițiative individuale. Formarea unui grup de rezistență în acea perioadă era o sarcină dificilă. Accesul la arme, muniție și echipament era limitat, iar securitatea grupului depindea de discreție absolută. Rezistenții recurgeau la diverse tactici pentru a-și asigura supraviețuirea: ascunzători camuflate în păduri, depozite improvizate și sprijin din partea localnicilor simpatizanți. Aceste detalii subliniază inventivitatea și curajul membrilor, care, deși cei mai mulți tineri, erau motivați de cele mai înalte idealuri.