Ce-i greu,
E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe’n visuri
Şi să n’ai unde odihni.
La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire’n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.
E greu să-l faci să înţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui înțelept.
Mi-s ochii trişti
Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea şi ‘ndelungată alergare
Şi plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid şi cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
Mărgăritarul preţios e’n tine.
Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca şi altădată,
Îngenunchez ’naintea Ta plângând
Şi-s fericit şi plâng cu Tine’n gând.
Valeriu Gafencu
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s’a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
COLIND
Domnul lui Doamne
De când Domnul s’o născut
Domnul lui Doamne…
Și pământul l’o făcut
Și cerul l’o ridicat
Și bine l’o răzămat
Pe trei stâlpi de ăi de-argint
Și bine l’o împodobit
Tot cu stele mărunțele
Și cu luna printre ele
Și cu doi luceferei
Luminând lumea cu ei.
URARE
Bună seara la obloane.
La boieri și la cucoane,
Bună seara la fereastră,
La copii și la nevastă:
La urechi cu clopoței
Și la trup cu zurgălăi,
Hăi, hăi!
(Adj. Popescu Costică la Chilia-Nouă).
Se lasă pe aripă, cu ciocul către pradă
Și zarea, înclinată, aleargă ’n ochitor.
Trei bombardieri sunt prinși în ochi de vânător
Ce ‘n urlet de furtună pe dânșii va să cadă…
Un „Hurican” de pază la Dunăre prin cer,
Pornește din patrulă ca fulgerul de spadă,
Dispare în adâncuri, țâșnește în grămadă,
Țesând un bolșevic în fulgere de fier.
Din opt mitraliere, în grindină de jar,
Țintește răzbunarea, din pasărea măiastră,
În vuet de turbină țâșnind prin cerul rar
Și cade jos un dușman ce spurcă zarea noastră,
-lar sus: privirea aspră, cu stele de amnar,
În zâmbet mulțumit, sticlește prin fereastră.
Horia Agarici
20 Noembrie 1941.
“Veniți, români din larga zare,
Mereu să fim uniți, mereu,
Să făurim o țară mare,
Să placă și lui Dumnezeu!
.
Și când spre noi veni-vor iară
Vrășmașii care vin și pier,
Noi să fim trăznet ce doboară
Stejari cu fruntea pân’ la cer!
Să știe cei ce pradă vor
Că-aici va fi mormântul lor…”
.
Fabule si versuri “incomode” de Vasile Militaru
.
AICI IN FORMAT PDF:
.
.
