LEGIUNEA

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s’a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.

(Adj. Popescu Costică la Chilia-Nouă).

Se lasă pe aripă, cu ciocul către pradă
Și zarea, înclinată, aleargă ’n ochitor.
Trei bombardieri sunt prinși în ochi de vânător
Ce ‘n urlet de furtună pe dânșii va să cadă…

Un „Hurican” de pază la Dunăre prin cer,
Pornește din patrulă ca fulgerul de spadă,
Dispare în adâncuri, țâșnește în grămadă,
Țesând un bolșevic în fulgere de fier.

Din opt mitraliere, în grindină de jar,
Țintește răzbunarea, din pasărea măiastră,
În vuet de turbină țâșnind prin cerul rar

Și cade jos un dușman ce spurcă zarea noastră,
-lar sus: privirea aspră, cu stele de amnar,
În zâmbet mulțumit, sticlește prin fereastră.

Horia Agarici

20 Noembrie 1941.