LEGIUNEA

O relatare a unui episod de intimidare și persecuție

În Noiembrie 1977, am fost supus unei experiențe deosebit de umilitoare și intimidante, orchestrată de autorități într’un efort de a mă discredita și izola. Totul a început cu decizia lor de a mă prezenta în fața „oamenilor muncii,” o expresie folosită de regimul comunist pentru a da o aură de legitimitate unor practici profund nedrepte.

Am fost escortat de mulți securiști, înconjurat de mașini, într’un convoi ce părea mai degrabă o demonstrație de forță decât o deplasare necesară. Destinația noastră era Căminul Cultural din Brănești, unde o mulțime impresionantă fusese deja mobilizată. Autobuze pline cu elevi, profesori și diverse alte categorii de persoane așteptau, toate aduse acolo pentru a fi martorii unei mascarade judiciare travestite în spectacol public.

Când am ajuns, atmosfera era tensionată, încărcată de priviri curioase, ostile sau indiferente, dar toate marcate de spectrul fricii induse de regim. În fața acestei mulțimi eterogene, au început acuzațiile. Nu era vorba de acuzații legale sau argumentate, ci de o listă de invective menite să mă demonizeze. Reprezentanții Securității m’au prezentat ca pe un „element înrăit,” un individ care ar fi ascultat postul de radio Europa Liberă – o faptă considerată subversivă de către regim. Am fost etichetat ca legionar, reacționar, antisocial, un dușman al ordinii comuniste.

Comandantul Legionar Bănică Dobre. Grafica: Alexandru Bassarab.

“prea mulți noi legionari” (caricatură apărută în revista Current History, Mai, 1936).

„Cine e mai mare decât Dumnezeu?”

Și iată, totuși, Dumnezeu, care este „Împărat peste tot pământul”, a trebuit să sufere chinurile Golgotei și ale răstignirii, spre a ajunge la biruința Învierii. 

Să nu ne întrebăm dacă Dumnezeu, în atotputernicia Lui ar fi putut face biruitoare Biserica și adevărurile ei, fără a trece prin suferințele patimilor.

Ci să ne dăm seama când în păcătoasa noastră așezare omenească, însuși Dumnezeu – Iisus a trebuit să plătească cu suferințe și moarte biruința dreptății Dumnezeiești.

Cum am putea atunci noi oamenii să ne sustragem acestei orânduiri lăsate de Dumnezeu în drumul spre învierea dreptății și a adevărului în viața oamenilor?

Cine e mai mare decât Dumnezeu?

Ce n’a putut, ori n’a vrut El, cum am putea face noi? 

Cum am putea noi să biruim legea aceasta, să fim mai presus de Mântuitorul? Nu e oare nevrednic orice gând care, prin josnică negustorie omenească, prin încercarea de a înșela rânduielile Dumnezeiești, ar vrea să obțină biruinți de dreptate fără a le plăti cu nici o jertfă? Nu sunt sortite risipirii orice asemenea încercări de a obține biruinți gratuite? N’am fi noi niște ridicoli măsluitori ai legilor eterne, un fel de panglicari de bâlci, dacă am urmări cucerirea dreptății doar prin abile manevre politice, fără jertfă, fără plată a suferinții? 

La Casa Verde, sub crucea mormântului lui Moța și Marin a răsunat ieri porunca lui Horia Sima:

GARDĂ! ASCULTĂ COMANDA LA MINE!

Legionarii s’au înfiorat uitându-se țintă în ochii conducătorului Legiunei. Trupurile s’au încordat mai mult, mâinile s’au întins spre cer în jurământ, sufletele s’au deschis largi ca să primească comanda.

Și în puterea clipei rare, au văzut lucind în ochii lui Horia Sima, acea privire de oțel care pătrunde prin om, care ți se adâncește în suflet.

Au văzut privirea care pătrunde dincolo de lucrurile mărunte ale ceasului, adâncindu-se în marile linii ale veacului, au văzut sclipind un fulger din privirea pe care o avea Căpitanul.

Și în adâncul sufletului lor au jurat odată mai mult să asculte fără preget, fără șovăire, gata de jertfă, legionărește.

În clipa aceia am simțit prezent duhul Căpitanului. Am simțit cum cuta de pe frunte i se încordează într’o mulțumire stăpânită.

Ascultând comanda lui Horia Sima, Garda ascultă comanda Lui.

Grigore MANOILESCU
„Buna Vestire”. Director: Grigore Manoilescu. Prim Redactor: + Mihail Polihroniade
Anul V, Seria II, Nr. 7, Duminică, 15 Septembrie 1940

VEZI SI: https://www.miscarea.org/a/?p=7312

IMPRESII DIN ATELIERUL LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE LA PARIS

EMIL STOIAN¹

IMPRESSIONS DE L’ATELIER DE CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE PARIS

RÉSUMÉ

L’atelier parisien de Constantin Brâncuşi a été visité en 1936 par le docteur Radu Puşcariu, chirurgien d’élite et sculpteur pleine de talent. Ses impressions évoquent l’atmosphère de l’atelier et le crédo artistique du grand sculpteur.

Mots-clés: Constantin Brâncuși, Paris, Impasse Ronsin 11, dr. Radu Pușcariu, sclupteur, Bran.

Descoperirea unui bloc cu aproape optzeci de desene inedite ale dr. Radu Pușcariu², descendent al remarcabilei familii de intelectuali Pușcariu din Sohodolul Branului, m-a determinat să revin asupra unui articol itinerant ce a fost publicat în anul 2002, pentru cititorii revistei România Turistică³.
În timpul documentării și a cercetărilor efectuate pentru realizarea lucrării biobibliografice Portrete din Bran⁴, destinată prezentării unor personalităţi din Ţara Branului, am găsit înregistrată pe bandă magnetică o conferinţă despre Constantin Brâncuşi, ţinută de dr. Radu Puşcariu în anul 1972, la Liceul de Artă din Braşov. Ea mi-a fost semnalată şi pusă la dispoziţie de domnul Ion Duicu, originar din Peştera Branului.
Comparând impresiile reliefate în conferință, desenele inedite descoperite recent la Bran și sculpturile sale realizate după fascinanta întâlnire cu marele artist, constatăm o vădită influență a acestuia asupra creației medicului-sculptor dr. Radu Pușcariu.
Dar pe scurt, cine a fost dr. Radu Puşcariu?

¹ Doctor în istorie, Brașov; e-mail: stoiancoriolan.emil@gmail.com.
² Aduc călduroase mulțumiri profesoarei Ligia Groșan din Bran pentru generozitatea de a-mi pune la dispoziție blocul cu desene inedite aparținând dr. Radu Pușcariu.
³ Emil Stoian, În vizită la Constantin Brâncuși, în ”România Turistică”, nr. 162/ 06.06.2017, p. 3-5.
⁴ Idem, Portrete din Bran, Brașov, Editura ”Dealul Melcilor”, 2002, p. 231-232.

VEZI ŞI: https://www.miscarea.org/a/?p=7221

“Ctitorii – pagini de luptă politică și spirituală”
Ed. RÂNDUIALA POLITICĂ, 1940

Odată cu apariţia Legiunii în orizontul istoriei noastre naționale a luat naştere și un nou stil de viață. Este un stil propriu neamului românesc.

Pornită din viață, din nevoi româneşti şi umane totodată, mișcarea legionară păstrează în inima ei tot ceea ce îi este necesar să poată crește și învinge. Principiile acestei mișcări, legile ei, nu sunt închipuiri lipsite de înţeles, ci rodul unor experiențe îndelung verificate. Elementele cari o alcătuesc sunt vii şi adevărate, în necontenită legătură cu izvoarele de viață ale neamului.

Gândul legionar, în curăţenia si puterea lui de pătrundere, a ştiut distinge necesarul de întâmplător, adevărul de minciună, eternul de efemer. Gândul legionar a știut distinge lumina de întunerec și viața de moarte. În acest fel mișcarea legionară, distingând elementele şi respectând legile, clădește o lume românească nouă, după nevoile vremii și firea neamului acesta.