LEGIUNEA

„Cine e mai mare decât Dumnezeu?”

Și iată, totuși, Dumnezeu, care este „Împărat peste tot pământul”, a trebuit să sufere chinurile Golgotei și ale răstignirii, spre a ajunge la biruința Învierii. 

Să nu ne întrebăm dacă Dumnezeu, în atotputernicia Lui ar fi putut face biruitoare Biserica și adevărurile ei, fără a trece prin suferințele patimilor.

Ci să ne dăm seama când în păcătoasa noastră așezare omenească, însuși Dumnezeu – Iisus a trebuit să plătească cu suferințe și moarte biruința dreptății Dumnezeiești.

Cum am putea atunci noi oamenii să ne sustragem acestei orânduiri lăsate de Dumnezeu în drumul spre învierea dreptății și a adevărului în viața oamenilor?

Cine e mai mare decât Dumnezeu?

Ce n’a putut, ori n’a vrut El, cum am putea face noi? 

Cum am putea noi să biruim legea aceasta, să fim mai presus de Mântuitorul? Nu e oare nevrednic orice gând care, prin josnică negustorie omenească, prin încercarea de a înșela rânduielile Dumnezeiești, ar vrea să obțină biruinți de dreptate fără a le plăti cu nici o jertfă? Nu sunt sortite risipirii orice asemenea încercări de a obține biruinți gratuite? N’am fi noi niște ridicoli măsluitori ai legilor eterne, un fel de panglicari de bâlci, dacă am urmări cucerirea dreptății doar prin abile manevre politice, fără jertfă, fără plată a suferinții? 

Cine făgăduiește învierea fără răstignire, e un profet mincinos. Cei care vă oferă o cale spre mântuire, plină de comodități, fără a vă cere nimic decât votul ori banul, aceia vă duc spre dezamăgire și înfrângere, spre compromis și trădare. 

Unde veți vedea suferință și jertfă din partea luptătorilor pentru dreptate, unde veți vedea prigoană și ură din partea dușmanilor acestei dreptăți românești, să știți că acolo este calea adevărului adevăratei noastre învieri. Numai acolo.

Iar luptătorii pentru această dreptate românească să se pătrundă bine de adevărul acesta pe care-l vestesc astăzi clopotele sfintei Învieri. Ei să știe că, dacă iubesc și așteaptă biruința românească, dacă nu mai pot să rabde umilința și robia de astăzi, trebuie cu toții să se pregătească de jertfă. S’o dea de pe acum, zi de zi, și să fie gata oricând pentru jertfa cea mare. 

Căci niciunul dintre noi nu suntem mai privilegiați și mai mari decât Dumnezeu, decât Mântuitorul înviat. Nici unul nu putem găsi spre învierea românească vre-o  altă potecă decât propria noastră răstignire. 

Acesta să fie duhul în care ne salutăm astăzi: Christos a Înviat!

 Ion I. Moța