LEGIUNEA

Statuia Arhanghelului Mihail din Hamburg de care amintește Ionel Moța:

Pasajul de mai jos scris de Ionel Moța a apărut în ziarul Libertatea, după aflarea veștii morții lui Ionel Moța, cu următorul adaos:

Acest articol noi l-am publicat în numărul de Crăciun al foii, fără a da însă sfârșitul lui, în dreptul căruia Ionel Moța scrisese pe margine: 

„Acest pasaj nu va apărea decât dacă, până la apariție, cade vreunul dintre noi”. 

Acum, când au căzut nu numai unul, ci doi, sau poate și mai mulți, dăm publicării acest pasaj. Iată-l:

„Și de aceea, dorința legionarilor, care poate vor cădea luptând pentru Cruce pe pământul spaniol, este, de a fi aduși să odihnească în țară într’un loc în care să fie strânși, cândva, și ceilalți legionari căzuți în luptă pe pământul românesc, iar în mijlocul acestui loc de odihnă să fie pusă de straje o statuie a Sfântului Arhanghel Mihail, asemănătoare aceleia din Hamburg, sau poate chiar o copie a ei. Căci de vreme ce ne-a întâmpinat pe noi, înseamnă că nu este străină de sufletul nostru deși făcută de mână străină, străjuind pământ străin”. 

1 Decembrie 1936, pe vaporul „Monte Olivia”, spre Coastele spaniole.
Ion I. Moța
Ziarul “Cuvântul”, Anul XVIII, Nr. 87, Luni 13 Ianuarie 1941

Crucea de pe Cozia

de Radu Gyr

Drumul suie pieptiș potecă de munte, lăsând pe dreapta tumultul spumegat al Oltului și clopotnița mănăstirii Turnu, pierdută în basmul verde al frunzișului. Până la cealaltă mănăstire – Stânișoara – zidită chiar în coasta muntelui Cozia, drumețul urcă voinicește timp de două ceasuri, prin freamătul pădurii, cu ochiul uimit de frumusețea priveliștii la fiecare șerpuire a cărării. Când haiducia celor două ore de suiș păduratec sfârșește în poiana Stânișoarei, deasupra mănăstirii crește, golașa, catapeteasma de piatră și râpi a Ciuhei-Neamțului, culmea cea mai înaltă a masivului Cozia. Acest munte, care se rupe din coapsa apuseană a Carpaților argeșeni și-și împlântă glezna de stâncă în țărmul Oltului, are poteci ciobănești, tainice și anevoioase, pe margini de prăpăstii unde mijește catifeaua albă a floarei reginei, coborâșuri repezi pe sub măselele de piatră ale Foarfecei, strungi de cremene paralele cu furtuna lichidă a cascadei năpustită perpendicular și vârfuri care cheamă, ispititoare, pasul și contemplația.

85 de ani în urmă…

3 Nov. 1940 – Brașov (prin telefon de la corespondentul „Bunei Vestiri”).  
– Urmate pas cu pas de către agenții guvernului, legionarele Sica Patrichi și Maria Vaida, au reușit în ziua 6 Iunie a. c., să scape de arestare fugind în munții Bucegi. Din această zi, legionarele brașovene n’au mai fost văzute pe nicăieri. Familiile aveau însă indicii: că ele au fost îndeaproape urmărite și în munți. 

Ieri, un vânător, aflându-se pe Piatra Arsă, a descoperit două cadavre. S’a stabilit că sunt cadavrele celor două legionare dispărute la 6 Iunie 1940. 

Înmormântarea va avea loc în ziua de 3 Noiembrie a. c. ora 14:00 la cimitirul din Bușteni.

Ziarul „Cuvântul”, 5 Noiembrie 1940:

Cadavrele a două legionare, descoperite pe muntele Piatra Arsă

În ziua de 30 Octombrie a. c., lucrătorii Gheorghe Scoranu și Norel Gheorghe, au găsit pe Piatra-Arsă cadavrele camaradelor Maria Vaida și Sofia Patrichi Tăroiu.

Medicul legist a constatat că legionarele au murit din cauza inaniției.

În timp ce părinții le credeau plecate în Germania, bietele fete fugărite de tirani mureau de foame și frig, pe un colț de stâncă.

Cadavrele au fost depuse în biserica Domnească din Bușteni. În fiecare zi, legionari și legionare stau de gardă la căpătâiul eroinelor.

Înmormântarea se va face astăzi la orele 02:00 după-amiază în cimitirul Caraiman din Bușteni.

*

Organizația legionară din Brașov, comunică: 

Azi 3 Noiembrie, a. c. la orele 14:00 va avea loc înmormântarea legionarelor Fica Patrichi și Maria Vaida, în cimitirul din Bușteni. Încă două camarade, mereu prezente în ultimii doi ani, căzute în luptă pentru biruința României Legionare.