VIRGIL CARIANOPOL – CE-I GREU?
Ce-i greu,
E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe’n visuri
Şi să n’ai unde odihni.
La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire’n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.
E greu să-l faci să înţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui înțelept.
De-asemeni, e greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
Să poţi să treci neaplecat.
E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de’nfrânt să’nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.
Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la braț cu adevărul,
Să mori şi totuşi să trăieşti…
