LEGIUNEA

Născut la Buşteni, la 10 Octombrie 1910. Tatăl Ion era cărăuș, iar mama Maria casnică.
Ocupaţie – muncitor industrial (conducător calandru) Fabrica de hârtie Bușteni. 
Studii – 3 clase industriale.
În 1937 a urmat în Italia un curs de iniţiere în alpinism (împreună cu Niculae Baticu), organizat de Clubul Alpin Italian (CAI), la Valbruna.
La 21 August 1938 la premiera Extremei vestice din Peretele Gălbenelelor, îl salvează pe Sorin Tulea de la cădere.
A fost condamnat în 1939 la 4 ani închisoare de Tribunalul Militar București pentru activitate legionară. A fost condamnat în Iunie 1948 la 7 ani închisoare pentru uneltire.

Climbromania.org

Vezi și: C. Conteș – Manuscris (1942)

C. Conteș în Hornul Mare al Țapului, 1938
foto Sorin Tulea, sursa foto Cristian Gal

Numele lui C. Conteș se leagă de câteva premiere importante din munții Bucegi:

– Spălătura Văii Seci (1935, alături de Titi Toboc și Ștefan Fontanella); în aceeaşi zi o altă echipă din CAR a urcat în Marele V dinspre Valea Seacă a Caraimanului.

– Creasta Coștila-Gălbenele (31.05.1936, alături de Niculae Baticu, Dan Popescu, Toma Boerescu şi alţii, parcurgerea traseului făcându-se la cap schimbat).

– Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor (21.08.1938, alături de Toma Boerescu, Sorin Tulea, Dorin Grigorescu, Niculae Loga și Edy Aerkeder); în această incursiune îl salvează pe Sorin Tulea de la cădere.

– Hornul Mare al Țapului din valea Țapului (27.08.1938, alături de Toma Boerescu, Sorin Tulea, Mircea Casassovici, Dorin Grigorescu, Alexandru Barboiu, Gysy Bayca); descrierea traseului e făcută de Sorin Tulea în Buletinul CAR, noiembrie 1938.

Începând cu 1936, C. Conteş a participat şi la multe acţiuni de salvare realizate de echipa din Buşteni a CAR, în special în sezonul de iarnă, pentru transportarea de pe platou a accidentaţilor la schi.

În 1937, a participat, în Valbruna, Italia, la un curs de iniţiere în tehnicile moderne din alpinism şi căţărătură, alături de Niculae Baticu, acţiune organizată de Clubul Alpin Italian în Dolomiţi.

În 1939 a fost condamnat la 4 ani de închisoare de Tribunalul Militar Bucureşti pentru activitate legionară.

După război reia activitatea pe munte. În iulie 1946 echipa I. Coman, C. Conteş şi D. Grigorescu depăşeşte cel mai greu punct din Creasta Văii Albe (Creasta Policandrului).

În iunie 1948 a fost din nou condamnat la 7 ani de închisoare pentru uneltire.

S-a stins din viaţă în 1996.

Surse:
climbromania.com
ad078.wordpress.com
Niculae Baticu “Amintirile unui alpinist”, Editura Sport Turism, 1981 
Radu Ţiteica, Niculae Baticu “Pe crestele Carpaţilor”, Editura Sport Turism, 1984 
Niculae Baticu “Jurnalul unui alpinist şi aviator”, Editura România Pitorească, 2012 
Sorin Tulea “Hornul mare al Ţapului”, Buletinul CAR, anul VI, nr. 2, noiembrie 1938
Mircea Ordean “Sus la munte la izvor” (nepublicată)

Brânduşa & Marius
Floare de Colț