LEGIUNEA

L-am cunoscut pe domnul Vasile Jacques Iamandi mai mulți ani în urmă, prin intermediul domnului Șerban Suru căruia, pe această cale, îi rămân încă odată recunoscător. 

Un om plin de finețe și un povestitor cu har sincer de umor și farmec, seara petrecută în compania acestuia a fost una de-a dreptul emoționantă și plină de revelații din trecutul vieții sale atât de zbuciumate. Deosebit din toate punctele de vedere, m’a captivat încă de la început prin felul deschis al conversației, dovedind – în ciuda vârstei – o memorie surprinzător de lucidă. Multe întâmplări pline de amănunte din firul vieții, povestite cursiv, cu picături de umor caracteristic, orele petrecute împreună s’au scurs cu o iuțeală fulgerătoare. 

Astăzi, aflând de plecarea lui dincolo, în viața de apoi a veșniciei, nu mi-am putut opri lacrima de întristare că iarăși, oameni plini de curaj, curați și drepți, tot mai puțini rămași, se duc treptat dintre noi, învinși doar de biologic. Spiritul care i-a animat, curajul și dârzenia în fața tuturor adversităților prin care au trecut – nu le-a putut fi învins! Rămân făclii vii ale trecutului împovărat pe care l-au dus pe umeri și din care au ieșit la capăt învingători, cu toate suferințele. Pentru noi, o reflecție motivată că acești oameni nu pot fi uitați, că nu avem dreptul să-i uităm! 

De aceea, oricât de grave, ingrate și pline de fals sunt realitățile lumii de azi, îi prețuim mai mult ca oricând și ne rămân la inimă toți oamenii falnici de altădată, prezențe ale trecutului imediat care au străbătut istoria în chinuri și nu au cedat. Nimeni nu ne poate lua acest drept! Este legământul lor nespus și al tuturor morților care n’au mai apucat să-l rostească, secerați de gloanțele călăilor, adevăr pe care dușmanii de azi – urmașii opresorilor de ieri – încearcă să ni-l interzică.

Încercăm umilințele și nu ne abatem!

Camaradul Iamandi Jacques Vasile: P R E Z E N T !

Vezi și: https://www.miscarea.net/w/?p=25024